Good evening,

I called so you can say happy birthday to me.

I let 24 hours pass

but I thought you might like to say happy birthday.
Because I am forced to speak

I remain quiet for too long

when I want to speak

everything goes against my nature

I want to filter messages

but I accept

I want to unlike

but I like

I want to unfollow

but I follow

the sound of incoming calls makes me want to scream.

I scream inside, then, politely:

Hello! Yes! How may I help you?

I scream inside

I scream.
When you say hello

I must reply

because that’s the way I am

and a stadium filled with people lacking b a s i c

kindness

who want to share

to explain

to complain

to announce

to inform

to notify me
because my thoughts

my skin and my synapses

have vanished

and it is never quiet

and never dark enough

never quiet enough

for me to process: you were very beautiful

I didn’t realise back then how beautiful you were.
because

the doorbell

and the knock on the door

make my stomach turn

and I answer with infinite kindness:
good evening, I am sorry to hear that you care.
the scream barely leaves 
~

Bună seara,

am sunat să îmi spui la mulți ani.

Am lăsat să treacă 24 de ore

dar m-am gândit că ți-ar placea să îmi spui la mulți ani.
Pentru că vorbesc din obligație

tac îndelung

atunci când aș vrea să vorbesc

totul se întâmplă împotriva naturii mele

vreau să dau filter message

și dau accept

unlike

și dau like

vreau să dau unfollow

și dau follow

sunetul telefonului mă face să urlu.

urlu în interior apoi politicos:

Alo! Spuneți, vă rog! Cu ce vă pot ajuta?

urlu înăuntru

urlu.
Pentru că mă salutați

trebuie să răspund

pentru că sunt eu

și un stadion plin de oameni lipsiți de e l e m e n t a r ă

tandrețe

care vor să spună

să relateze

să se plângă

să anunțe

să informeze

să îmi aducă la cunoștință
pentru că gândurile mele

pielea și sinapsele 

s-au stins 

și nu e niciodată liniște

și niciodată destul întuneric

niciodată îndeajuns de liniște

să procesez: erai foarte frumoasă

eu nu îmi dădeam seama atunci cât de frumoasă erai.
pentru că

soneria

și ciocănitul la ușă

îmi întorc stomacul pe dos

cu infinită tandrețe răspund:
buna seara, îmi pare rău să aud că vă simțiți.
urletul iese un milimetru în afara gurii

și cade la pământ.