I have a fever.

and in this light

I see the hideous beauty of all the plants forced to grow

in darkness.
The thought of you makes my hands hurt all the way up to my shoulders

keeps them separate from my body

stops them from hugging me.
instead of shoulders

I have two holes and the rain falls through them.

every time I talk to you, there is lightning outside.
I can’t even call it a dream

now that I’ve seen it materialising, relentless and strident

like mannequins devouring themselves

in a closet.
in ominous silence

our exquisite love passes from night to night.

no regrets. no death,

just this miraculous fever

in which reason fails

for it is too exact an instrument
~

am febră.

şi în lumina asta

văd frumuseţea hidoasă a tuturor plantelor silite să crească

pe întuneric.
doar mă gîndesc la tine şi mă dor mîinile pînă la umeri

asta le îndepărtează de trup

împiedicîndu-le să mă îmbrăţişeze.
în locul umerilor

am două gropi în care plouă.

de cîte ori îţi vorbesc, afară fulgeră.   
nici nu pot să-i spun vis

după ce am văzut-o întrupându-se stăruitor şi scrîşnit

aidoma mestecatului pe care îl fac manechinele

devorîndu-se într-o debara.
în cea mai cumplită linişte

dragostea noastră perfectă trece din noapte în noapte.
nici regrete. nici moarte,

doar febra asta miraculoasă

în care raţiunea dă greş

pentru că e un instrument prea precis.