Those Were Tumultuous Times

Those were tumultuous times but I always came back home in autumn,
when it was cold elsewhere in the world,
in Palermo where Nicolae Bălcescu, stricken by tuberculosis, perished
and an inscription on marble was left on a house to remember him,
in Salonic or in Marseille and even further South, in Alexandria.
With furtive glances, mother put food on the table,
its fragrant vapours overwhelmed me
with memories and regrets.
I dropped the spoon into that broth
and walked out, as tears invaded my entire being,
but she understood the estrangement that vanquished my heart.
A gentle conversation followed, and we were both looking down
over my colourful luggage
that remained unpacked
as I prepared for my next journey.

Era o Vreme Acerbă

Era o vreme acerbă însă reveneam întotdeauna acasă toamna,
când se făcea frig în oricare parte a lumii,
la Palermo unde a murit Nicolae Bălcescu bolnav de ftizie
şi a rămas o placă de marmură pe o casă acolo,
la Salonic sau la Marsilia și incă spre Sud, la Alexandria.
Mama se uita pe furiș la mine așezându-mi mâncare dinainte,
Cu aburi fierbinți, aproape să mă pierd
în amintiri și regrete de-a valma.
Odată am lăsat lingura în acea fiertură
și brusc am ieșit cotropit de plâns,
și ea a înțeles străinătatea care-mi ocupa inima.
Urma o convorbire ușoară, mereu cu privirile în jos
peste bagajele mele colorate
pe care nu le mai desfăceam
trebuind să merg mai departe.