pleading for my father’s right hand

you always had rough hands
hands that easily scratched my acned cheeks

hands that drove nails, sandpapered, cut and covered the custom-made
furniture of the petty bourgeoisie

with these hands you carried wardrobes, ten flights up,
for more than thirty years

with these hands you held me and Tonia to cross the street
you picked cherries for us that stained our mouths up to the ears

with these fingers, of which only swollen stumps remain,
you cut my top knot at home when there was a flu epidemic

the shop is dustier and dustier &
my stomach is knotting up as I watch you try to open a bottle of water

those damn silicon fingers are useless
just another cause for humiliation in the queue for health insurance

I don’t believe the disabled parking spaces, the cheap bus tickets
or whatever so-called perks they throw at us will be the glue we so badly need

tell me, dad, how am I meant to replace all this
when I have a glass spine and muscles of sand

and no matter how hard I try to make it work
my fistful of pills is bigger than yours

pledoarie pentru mâna dreaptă a tatălui

ai avut mereu mâinile aspre
mâini care zgâriau ușor obrajii mei acneici

mâini care băteau cuie, dădeau cu șmirghel, tăiau și puneau kant
pe mobilele mic-burghezilor care le voiau la comandă

cu mâinile astea ai cărat dulapuri câte zece etaje, pe scări,
mai bine de 30 de ani

cu mâinile astea ne-ai ținut, pe mine și pe Tonia să trecem strada
ne-ai adunat cireșe cu care ne-am mânjit gurile până la urechi

cu degetele din care acum au mai rămas doar cioturi umflate
mi-ai tăiat moțul acasă când era epidemie de gripă

atelierul e tot mai prăfuit &
mi se înoadă stomacul când te văd încercând să deschizi o sticlă de apă

degetele alea nenorocite de silicon nu ajută la nimic
au fost doar un pretext în plus de umilire la cozile CNAS-ului

nu cred că locul de parcare pentru șoferi cu handicap, biletele de autobuz la reducere
sau ce inutilități se mai flutură ca fiind un avantaj o să fie liantul de care-avem atâta nevoie

& spune-mi, tată, cum pot să-nlocuiesc toate astea
când am vertebre de sticlă și mușchi de nisip

și indiferent cât aș încerca s-o scot la capăt
pumnul meu de pastile e mai mare decât al tău