The Sweet Blade of Time | Lama Dulce a Timpului

By | 1 May 2020

something in me urges
me to contemplate
the whisper of night into day
like an avatar, the ink migrates from the Vitruvian Man
you watch me the way a child touches a new toy
you take shelter in me from the tornado of moments
that carves wrinkles and desiccates hearts

sometimes you thank me for reviving you
we expose our wounds when the tongues of the clock fork
spitting poisonous nectar
and you push even harder and you walk through me
in an apotheosis of time that has finally taught you
to love me

~

ceva din mine mă împinge să privesc 
cum noaptea geme ușor înspre zi 
cerneala se desprinde de omul vitruvian ca un avatar 
mă privești așa cum un copil atinge o jucărie nouă 
te ascunzi în mine de tornada secundelor
care sapă riduri și usucă inimi 

câteodată îmi mulțumești că te-am resuscitat 
ne dezgolim de răni când limbile ceasului se despică 
clipind a miere cu venin
iar tu intri și mai puternic și mă străbați 
într-o apoteoză a timpului care te-a învățat în sfârșit 
să mă iubești 

This entry was posted in ROMANIAN and tagged . Bookmark the permalink.

Related work:

Comments are closed.